Nesansa
De vreo cateva zile, intr-o seara, am iesit cu niste prieteni. Am cunoscut un baiat, implinea in ziua aceea 23 de ani. Cand a avut 6 ani, i s-a facut un vaccin, care l-a imbolnavit. Si cu timpul, incet, incet, muschii lui se paralizeaza. Nu-l vazusem pana atunci, nu stiu de ce boala sufera. Prietenii lui nu au putut sa imi dea prea multe detalii, iar pe el nu am avut curaj sa il intreb.
Statea la masa, arata normal, si abia cand a vorbit mi-am dat seama ca ceva nu e in regula. Pe urma, a inceput sa manance covrigei, si parea ca ii e greu sa mestece. Am simtit ca mi se face rau, ca ceva ma apasa.
Nu mi-l pot scoate din cap. A doua zi, mergeam pe strada, si il vedeam facand eforturi sa manance, sa stea in picioare. Si ma gandeam “Doamne, da-i sanatate!”
Nu stiu cati dintre noi apreciaza ca sunt sanatosi, cati luam ca normal faptul ca putem alerga, canta, dansa fara efort. Si ce au oare parintii lui si el in cap, stiind ca s-a nascut sanatos, ca a avut toate sansele la o viata normala, si un lucru banal, i-a rapit toate sansele? Va merge la tratament in Spania, costa mult, dar se pare ca nu te vindeca, ci doar incetineste evolutia.
Vazandu-l, mi s-au parut atat de neinsemnate toate prostiile pentru care ma disper eu zilnic. Sper sa nu il uit, si sa pot sa ma bucur de ce am, mai mult decat am facut-o pana acum.
nakedsanta said,
December 17, 2009 at 12:07 pm
e trist cand vezi ca nu stim sa pretuim fiecare clipa, pentru ca nu stim niciodata ce ne asteapta….ne stresam pentru orice fleacuri dar uitam de bucuriile vietii, credem ca doar x5`u in parcare si portofelul plin cu euroi ne pot aduce fericirea….un mare filosof zicea candva : Cheia fericirii nu e sa ai tot ce iti doresti, ci sa inveti sa-ti doresti ceea ce ai